conglobaţie

conglobáţie s. f., g.-d. art. conglobáţiei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONGLOBÁŢIE s.f. Figură retorică care constă într-o acumulare de probe pentru ca argumentarea să fie cât mai convingătoare. [< fr. conglobation, cf. lat. conglobatio].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN



CONGLOBÁŢIE s. f. figură retorică, acumulare de probe, pentru ca argumentarea să fie cât mai convingătoare. (< fr. conglobation, lat. conglobatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN