conduplicaţie

CONDUPLICÁŢIE, conduplicaţii, s.f. 1. (bot.) Stare a unui organ conduplicat. 2. Repetiţie a unui cuvânt la sfârşitul sau la începutul unei fraze. – Din fr. conduplication.

Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98



conduplicáţie s. f. (sil. -pli; -ţi-e), art. conduplicáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. conduplicáţiei; pl. conduplicáţii, art. conduplicáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONDUPLICÁŢIE s.f. 1. Starea unui organ conduplicat. 2. (Ret.) Repetiţie a unui cuvânt la sfârşitul sau la începutul unei fraze. [gen. -iei, var. conduplicaţiune s.f. / cf. fr. conduplication, lat. conduplicatio].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN



CONDUPLICÁŢIE s. f. 1. stare a unui organ conduplicat. 2. repetiţie a unui cuvânt la sfârşitul sau la începutul unei fraze. (< fr. conduplication, lat. conduplicatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN