concordatar

CONCORDATÁR, -Ă, concordatari, -e, adj., s.m. şi f. 1. adj. (Rar) De concordat. 2. s.m. şi f. Comerciant insolvabil care a obţinut un concordat (2). – Din fr. concordataire.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



concordatár s. m., adj. m. concordatári; f. sg. concordatáră; pl. concordatáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONCORDATÁR, -Ă adj. Referitor la un concordat. // s.m. şi f. Falit care a obţinut un concordat (2). [cf. fr. concordataire].

Trimis de LauraGellner, 10.04.2006. Sursa: DN



CONCORDATÁR, -Ă I. adj. referitor la un concordat. II. s. m. f. comerciant falit care a obţinut un concordat (2). (< fr. concordataire)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN