- conci
- CÓNCI, conciuri, s.n. Coc2. ♦ (reg.) Cerc de lemn, de lână împletită etc., învelit în pânză sau într-o împletitură de păr, pe care, în unele regiuni de la ţară, îl poartă femeile măritate pe creştetul capului, sub basma. – Din magh. konty.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CONCI s. v. coc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeconci s. n., pl. cónciuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcónci (cónciuri), s.n. – 1. Coc de păr. – 2. Basma. – 3. Moţ de păr, smoc. Mag. konti (Cihac, II, 492; DAR; Gáldi, Dict., 120), din it. concio, cf. sb. konča rut. konča, kanča, pe care Miklosich, Wander., 16 îl presupune der. din rom. Tot din rom. provine bg. konč (Capidan, Raporturile, 227), pe care Bernard 28, îl derivă în mod greşit direct din mag., recunoscînd că aşa se numeşte pieptănătura tipică femeilor românce din Vidin.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.