- concherant
- CONCHERÁNT, -Ă, concheranţi, -te, adj. (Franţuzism) Cuceritor. – Din fr. conquérant.Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX '98CONCHERÁNT s., adj. v. cuceritor, ocupant.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeconcheránt adj. m., pl. concheránţi; f. sg. concherántă, pl. concheránteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONCHERÁNT, -Ă adj. (rar) cuceritor. (<fr. conquérant)Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDNCONCHERÁNT, -Ă adj. (Franţuzism) Cuceritor. [< fr. conquérant].Trimis de LauraGellner, 09.04.2006. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.