- conceni
- concení (-nésc, -ít), vb. – A distruge, a anihila, a suprima. sl. konĭčati "a termina", part. konĭčanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; DAR). Din aceeaşi familie sl. face parte concină, s.f. (moarte), din sl. končina; şi coneţ, s.n. (sfîrşit; moarte), înv., din sl. konĭcĭ; Bucov., conţă, s.f. (resturi de pînză), din rut. konec. – Der. concenie, s.f. (înv., sfîrşit, deces), din sl. konĭčanije; comcină, s.f. (joc de cărţi), mr. cunţină, din ngr. ϰοντσνα (Gáldi 167), care la rîndul său provine din sl. končina menţionat.Trimis de blaurb, 06.03.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.