conativ

conativ
conatív adj. m., pl. conatívi; f. sg. conatívă, pl. conatíve
Trimis de siveco, 16.06.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

CONATÍV, -Ă adj. 1. (fil.) referitor la activitate, la procesele de voinţă; volitiv. 2. (despre forme verbale) care exprimă ideea de efort. (<fr. conatif)
Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • Conativ — Eine Konation (lat.: conatio das Bemühtsein, Anstrengung) ist eine entscheidungsbezogene Absicht bzw. Intention, aus eigenem Antrieb heraus wollend, die Tendenz habend, eine Handlung vorzunehmen. Die Abgrenzung zu kognitiv und affektiv ist selten …   Deutsch Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”