- conativ
- conatív adj. m., pl. conatívi; f. sg. conatívă, pl. conatíveTrimis de siveco, 16.06.2008. Sursa: Dicţionar ortograficCONATÍV, -Ă adj. 1. (fil.) referitor la activitate, la procesele de voinţă; volitiv. 2. (despre forme verbale) care exprimă ideea de efort. (<fr. conatif)Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.