completivitate

COMPLETIVITÁTE s.f. (Rar) Însuşirea de a fi completiv. – Din fr. complétivité.

Trimis de LauraGellner, 21.12.2004. Sursa: DEX '98



completivitáte s. f., g.-d. art. completivitáţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COMPLETIVITÁTE s.f. (Rar) Însuşirea de a fi completiv. [cf. fr. complétivité].

Trimis de LauraGellner, 08.04.2006. Sursa: DN



COMPLETIVITÁTE s. f. însuşirea de a fi competiv. (< fr. complétivité)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN