- completivitate
- COMPLETIVITÁTE s.f. (Rar) Însuşirea de a fi completiv. – Din fr. complétivité.Trimis de LauraGellner, 21.12.2004. Sursa: DEX '98completivitáte s. f., g.-d. art. completivitáţiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOMPLETIVITÁTE s.f. (Rar) Însuşirea de a fi completiv. [cf. fr. complétivité].Trimis de LauraGellner, 08.04.2006. Sursa: DNCOMPLETIVITÁTE s. f. însuşirea de a fi competiv. (< fr. complétivité)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.