- comparativ
- COMPARATÍV, -Ă, comparativi, -e, adj. Care este bazat pe comparaţie, pe stabilirea de raporturi între diferite fenomene; care stabileşte sau serveşte pentru comparaţie. ♢ Grad comparativ (şi substantivat, n.) = unul dintre gradele de comparaţie ale adjectivelor şi ale adverbelor, care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau acţiuni) cu aceeaşi însuşire sau caracteristică ori a aceluiaşi obiect (sau a aceleiaşi acţiuni) în momente diferite. Metodă comparativă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, care constă în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nefixate în scris, prin compararea unor fapte corespunzătoare de mai târziu, din două sau mai multe limbi existente. – Din fr. comparatif, lat. comparativus.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98comparatív adj. m., pl. comparatívi; f. sg. comparatívă, pl. comparatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcomparatív (gram.) s. n., pl. comparatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOMPARATÍV1 adv. Prin comparaţie. /<fr. comparatif, lat. comparativusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOMPARATÍV2 comparativă (comparativi, comparative) Care ţine de comparaţie; propriu comparaţiei. ♢ Metodă comparativă metodă de cercetare în lingvistică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, neatestate, prin compararea unor fapte corespunzătoare de mai târziu din două sau din mai multe limbi. /<fr. comparatif, lat. comparativusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOMPARATÍV, -Ă adj. Bazat pe comparaţie; care face, stabileşte o comparaţie. ♢ Grad comparativ (şi s.n.) = formă a adjectivului şi a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte sau acţiuni care au aceeaşi însuşire sau între însuşirile aceluiaşi obiect sau ale aceleiaşi acţiuni în momente diferite. ♢ Metodă comparativă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente. [cf. lat. comparativus, fr. comparatif].Trimis de LauraGellner, 08.04.2006. Sursa: DNCOMPARATÍV, -Ă adj. 1. bazat pe comparaţie; pentru o comparaţie. o metodă comparativă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică comparativă = disciplină care studiază, prin comparaţie, structura gramaticală a limbilor înrudite. 2. (gram.) grad comparativ (şi s. n.) = formă a adjectivului şi a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte. (< fr. comparatif, lat. comparativus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.