comarnic

COMÁRNIC, comarnice, s.n. 1. Colibă mică în care locuiesc ciobanii la stână; umbrar pentru ciobani. 2. Adăpost la stână care serveşte la păstrarea şi la uscarea caşului. 3. Poliţă, scândură sau leasă de nuiele pe care se pune caşul la uscat. – Din bg. komarnik.

Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX '98



COMÁRNIC s. (reg.) celar, pătul. (comarnic unde se păstrează caşul, la stână.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



COMÁRNIC s. v. leasă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



comárnic s. n., pl. comárnice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COMÁRNI//C comarnicce n. 1) Construcţie primitivă în care locuiesc ciobanii la stână. 2) Poliţă la stână pe care se pune caşul la uscat. /<bulg. komarnik

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



comárnic (comárnice), s.n. – 1. Parte a stînii unde se mulg oile. – 2. Şopron lîngă stînă unde se păstrează brînza. – 3. Poliţă, scîndură sau tipar unde se lasă brînza la uscat. – var. (Trans.) comornic. bg. komarnik "cabană" (Weigand, Jb. XVI, 223; DAR); cuvînt care provine din lat. camera, şi despre care Giuglea, Dacor., III, 332, presupune că a fost împrumutat din rom. şi dat înapoi acestuia, cu modificările fonetice proprii bg. Rut. komarnyk provine din rom. (Candrea, Elemente, 402). var. provine din sb. komornik (Candrea).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER