colora

COLORÁ, colorez, vb. I. tranz. 1. A da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. 2. fig. A da o nuanţă expresivă stilului, exprimării etc., a nuanţa, a reliefa. – Din fr. colorer, lat. colorare.

Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98



A (se) colora ≠ a (se) decolora

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



COLORÁ vb. v. vopsi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



colorá vb., ind. prez. 1 sg. coloréz, 3 sg. şi pl. coloreáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A COLOR//Á coloraéz tranz. 1) (obiecte, materiale) A vopsi (cu ajutorul creioanelor colorate, a coloranţilor etc.) dând anumite culori. 2) fig. A varia prin nuanţe vii, expresive. colora stilul. /<fr. colorer, lat. colorare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COLORÁ vb. tr. 1. a da culoare, a vopsi. 2. (fig.) a reliefa, a face expresiv. (<fr. colorer, lat. colorare)

Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDN



COLORÁ vb. I. tr. 1. A da culoare, a vopsi (în culori). 2. (fig.) A reliefa, a face expresiv, viu, bogat (stilul unei opere, felul de a scrie etc.). [cf. fr. colorer, it., lat. colorare].

Trimis de LauraGellner, 28.03.2006. Sursa: DN