colocatar

COLOCATÁR, -Ă, colocatari, -e, s.m. şi f. Persoană care locuieşte în aceeaşi casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. – Din fr. colocataire.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



colocatár s. m., pl. colocatári

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COLOCATÁR colocatară (colocatari, colocatare) m. şi f. Fiecare din persoanele care locuiesc în acelaşi spaţiu locativ, fără a face parte din aceeaşi familie, în raport unul faţă de celălalt. /<fr. coloca-taire

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COLOCATÁR, -Ă s. m. f. persoană care locuieşte în aceeaşi casă cu persoane străine de familia sa. (<fr. colocataire)

Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDN



COLOCATÁR s.m. şi f. Persoană care locuieşte în aceeaşi casă cu persoane străine de familia sa. [cf. fr. colocataire].

Trimis de LauraGellner, 28.03.2006. Sursa: DN