colmatare

COLMATÁRE, colmatări, s.f. 1. (tehn.) Astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. 2. Fenomen de depunere a materialului transportat de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porţiuni dintr-o albie etc. 3. Depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe suprafaţa frontală a capetelor magnetice. – cf. fr. c o l m a t a g e.

Trimis de RACAI, 28.06.2004. Sursa: DEX '98



COLMATÁRE s. colmataj.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



colmatáre s. f., g.-d. art. colmatării; pl. colmatări

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COLMATÁRE s. f. 1. acţiunea de a colmata; colmataj. 2. umplerea naturală a unui bazin oceanic, marin sau lacustru, ori a albiei unui râu prin aluvionare. 3. lucrare de îmbunătăţiri funciare prin depunerea dirijată a materialului solid purtat în suspensie de apele curgătoare, în scopul ridicării nivelului terenurilor joase, inundabile. 4. umplere a porilor solului cu material solid transportat pe cale mecanică, în scopul micşorării porozităţii. (<colmata)

Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDN



COLMATÁRE s.f. Acţiunea de a colmata şi rezultatul ei; colmataj. ♦ Metodă de desecare prin depunerea dirijată a materialului solid purtat în suspensie de apele curgătoare în scopul ridicării nivelului terenurilor joase. [< colmata].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN