- coif
- COIF, coifuri, s.n. Acoperământ de metal sau de piele pentru protecţia capului, purtat în trecut de unii ostaşi în timpul luptei. ♦ Caschetă de hârtie în formă de bicorn, cu care se joacă copiii, care se poartă ocazional pentru a proteja capul de soare etc. – lat. cofea.Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX '98coif s. n., pl. cóifuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOIF coifuri n. 1) înv. Acoperământ de metal pentru protecţia capului în timpul luptei. 2) Caschetă de hârtie folosită pentru a proteja capul de soare. /<lat. cofeaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcoif2, cóifuri, s.n. (reg.) cuib de peşti; clociob, coscoavă, captă.Trimis de blaurb, 19.04.2006. Sursa: DARcóif (cóifuri), s.n. – Cască, coif. lat. tîrzie cofea (Diez, I, 148; Diez, Gramm., I, 172; Puşcariu 393; REW 2024; DAR), probabil în legătură cu cofă; cf. it. (s)cuffia, fr. coiffe, prov. coifa, sp. (es)cofia, port. coifa. cf. şi scufie. Unii cercetători pun la îndoială această der. şi consideră cuvîntul ca neol. (Cihac, II, 697; lipseşte în Candrea-Dens.). Apare din sec. XVI. – Der. încoifa, vb. (a pune coif).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.