cognaţiune

cognaţiune
cognaţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. cognaţiúnii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COGNAŢIÚNE s.f. Înrudire naturală în vechiul drept roman. [< lat. cognatio].
Trimis de LauraGellner, 27.12.2004. Sursa: DN

COGNAŢIÚNE s. f. 1. înrudire naturală, în dreptul roman. 2. (lingv.) înrudire a cuvintelor. (< lat. cognatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • agnaţiune — AGNAŢIÚNE s.f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [pr.: ţi u ] – Din fr. agnation, lat. agnatio, onis. Trimis de ana zecheru, 17.12.2005. Sursa: DEX 98  agnaţiúne s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. agnaţiúnii; pl. agnaţiúni …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”