coda

CÓDA¹ s.f. Parte finală a unei compoziţii muzicale. ♦ spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. – Din it. coda.

Trimis de hai, 22.06.2004. Sursa: DEX '98



CODÁ², codez, vb. I. tranz. A transforma un text scris în limbaj obişnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalenţelor stabilite într-un cod² (2) – Din fr. coder.

Trimis de hai, 22.06.2004. Sursa: DEX '98



A coda ≠ a decoda, a decodifica

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



CODÁ vb. v. cifra.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



códa (muz.) s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



codá vb., ind. prez. 1 sg. codéz, 3 sg. şi pl. codeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A COD//Á codaéz tranz. (texte, informaţii) A transforma într-un sistem de semne convenţionale, folosind un cod; a cifra. /<fr. coder

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CÓDA s.f. Serie de măsuri adăugate la partea finală a unei compoziţii muzicale pentru a-i da mai multă strălucire. ♦ Codiţa unei note; cauda (2). [cf. fr. coda].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



CODÁ vb. I. tr. A exprima un mesaj cu ajutorul unui cod (2). [cf. fr. coder].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



CÓDA¹ s. f. secţiune finală a unei compoziţii muzicale, codiţa unei note muzicale; cauda (2). ♢ grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. (< it. coda)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



CODÁ² vb. tr. a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod¹ (2); a codifica. (< fr. coder)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN