coclete

coclete
cocléte (cocléţi), s.m.1. Înveliş al alunei sau nucii, coajă, coajă de castană cu ţepi (se aplică numai fructelor crescute împreună pe o singură codiţă). – 2. Fire de urzeală. – 3. Plasă, împletitură în general. – 4. Postament pe patru picioare pe care se aşază albia de spălat sau de frămîntat. – var. cocleţ, cotleţ, cotlete, codleţ, corleţ. Probabil der. de la formaţia expresivă coc, cu l de asemenea expresiv (cf. cocoli) şi cu suf.ete. Sensul 4 se datorează unei confuzii cu corlată. Cioclej, s.m. (tulpină de porumb lăsată pe cîmp), cu var. cioclod, s.m. (tulpină de porumb; miez de măr), se datorează contaminării cu ciocălău. Coincidenţa cu sl. kuka "cîrlig" (Cihac, II, 67), cu bg. kukulec (Conev 60) sau cu sb. kotlac (Candrea), nu este convingătoare. – Der. încocleţi (var. încocleţa), vb. (a prinde, a strînge, a înhăţa).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • cocleţ — COCLÉŢ, cocleţe, s.n. Pane a iţelor războiului de ţesut prin care se trec firele de urzeală. – et. nec. Trimis de hai, 11.06.2004. Sursa: DEX 98  COCLÉŢ s. 1. (tehn.) (reg.) ostreţ. (cocleţ la războiul de ţesut.) 2. (tehn.; la pl.) plasa iţelor …   Dicționar Român

  • coclet — coclét, cocléţi şi cocléte, s.n. şi m. (reg.) 1. ochi de iţă la războiul de ţesut. 2. fir apucat greşit prin iţe; coclete. 3. ochi la împletitura unui ciorap. 4. ivăr, mânerul de la încuietoarea uşii; coclanţă. 5. (fig.) motiv de ceartă, pricină …   Dicționar Român

  • coc — COC1, coci, s.m. Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanţ, de ciorchine etc. – Din fr. coccus. Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COC2, cocuri, s.n. Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit şi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”