coarticulaţie

COARTICULÁŢIE, coarticulaţii, s.f. (fon.) Începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfârşit. [pr.: co-ar-] – Din fr. co-articulation.

Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX '98



coarticuláţie s. f. (sil. co-ar-, -ţi-e), art. coarticuláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. coarticuláţiei; pl. coarticuláţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COARTICULÁŢIE s.f. (lingv.) Producere concomitentă a mişcărilor articulatorii în emiterea unor sunete. [cf. fr. coarticulation].

Trimis de LauraGellner, 19.12.2004. Sursa: DN



COARTICULÁŢIE s. f. (lingv.) rostire concomitentă a sunetelor. (< fr. coarticulation)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN