coaptaţie

COAPTÁŢIE, coaptaţii, s.f. 1. (biol.) Stare de interacţiune a organelor unui corp viu. 2. (med.) Manevră chirurgicală sau ortopedică de a pune la loc fragmentele oaselor fracturate sau oasele luxate. [pr.: co-ap-] – Din fr. coaptation.

Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX '98



coaptáţie s. f. (sil. co-ap-, -ţi-e), art. coaptáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. coaptáţiei; pl. coaptáţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COAPTÁŢI//E coaptaţiei f. Aşezare a unui os în articulaţia lui; plasare în poziţie normală a unui os fracturat. [Sil. co-ap-ta-ţi-e] /<fr. coaptation

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COAPTÁŢIE s.f. 1. Stare de interacţiune specifică a organelor unui corp viu. 2. Punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate. [pron. co-ap-, gen. -iei. / < fr. coaptation, cf. lat. cum – cu, aptare – a ajusta].

Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DN



COAPTÁŢIE s. f. 1. (biol.) ajustare a două organe ale aceluiaşi individ formate independent unul de altul, unul în cavitate şi celălalt în relief. 2. punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate. (< fr. coaptation)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN