- cloşcă
- CLÓŞCĂ, cloşti, s.f. 1. Găină care cloceşte sau care a scos pui de curând. ♢ Cloşcă artificială = instalaţie generatoare de căldură pentru încălzirea puilor de găină obţinuţi pe cale artificială. ♢ expr. A şedea cloşcă = a şedea nemişcat, în inactivitate. Fură cloşca de pe ouă sau fură ouăle de sub cloşcă, se zice despre un hoţ foarte abil. ♦ fig. Om leneş, inactiv. 2. (În expr.) Cloşca-cu-pui = numele unei constelaţii din emisfera boreală; pleiadele, găinuşa. – bg. kločka.Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRMCLÓŞCĂ, cloşti, s.f. 1. Găină (sau, p. gener., pasăre) care cloceşte sau care a scos pui de curând. ♢ Cloşcă artificială = incubator. ♢ expr. Fură cloşca de pe ouă sau fura ouăle de sub cloşcă, se zice despre un hoţ foarte abil. (Adverbial) A şedea (sau a sta) cloşcă = a sta nemişcat sau inactiv. 2. Compus: Cloşca-cu-Pui = numele unei constelaţii din emisfera boreală; Pleiadele, Găinuşa, Păstorul-cu-Oile. – Din bg. kločka.Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX '98CLÓŞCĂ s. 1. (ornit.) (Transilv.) clocă, (Transilv, Ban., Olt. şi Bucov.) cloţă. (O cloşcă cu pui.) 2. cloşcă artificială v. incubator. 3. (art.) v. gaia. 4. cloşca-cu-pui v. uliul-şi-porumbeii.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeclóşcă s. f., g.-d. art. clóştii; pl. cloştiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCLÓŞ//CĂ cloşcăti f. 1) Pasăre care cloceşte ouă sau îngrijeşte puii. ♢ A fura ouăle de sub cloşcă (sau cloşcăca de pe ouă) a fi un hoţ abil. A sta (sau a şedea) cloşcă a) a sta fără lucru; a trândăvi; b) a nu se mişca din loc; a sta nemişcat. 2) fig. Om leneş, inactiv. 3): cloşcă artificială instalaţie pentru încălzirea puilor de incubator. 4): cloşcăca-cu-Pui constelaţie din emisfera boreală; Găinuşa. [G.-D. cloştii] /<bulg. kloţkaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXclóşcă (clóşti), s.f. – 1. Găină care cloceşte. – 2. Femeie leneşă, codaşă. – 3. Constelaţia Cloşca-cu-Pui. – var. (înv.) clocică. – Mr. cloce, cloţă. sl. (bg., rut. kločka), cf. alb. kločkë, klotšis, tc. kuluçka, iud. sp. klôcka (Cihac, II, 62; Meyer 190; Conev 54; DAR). Face parte din aceeaşi familie expresivă a lui cloci, cf. sb., slov. kvočka, pol. kwoczka şi rom. clocă. – Der. cloşcar, s.m. (codaş, leneş); cloşcărie, s.f. (ogradă, curte de păsări; trăsură veche şi incomodă), al cărui al doilea sens pare a fi o asociere hazlie cu droşcă; cloşniţă, s.f. (curte de păsări).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
