clorit

clorit: CLORÍT, cloriţi, s.m. Silicat natural hidratat de magneziu şi fier, de culoare verde. – Din fr. chlorite.

Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX '98

clorít s. m., pl. cloríţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CLORÍT s.m. Silicat natural hidratat de magneziu şi fier, de culoare verde. [< fr. chlorite].

Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DN

CLORÍT s. m. 1. sare a acidului cloros. 2. silicat natural hidrat de magneziu şi fier, verde. (< fr. chlorite)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

clorit — clo|rit Mot Agut Nom masculí … Diccionari Català-Català
clorít — s. m., pl. cloríţi … Romanian orthography
cloritos — CLORITÓS, OÁSĂ, cloritoşi, oase, adj. (Despre roci) Cu clorit. – Clorit + suf. os. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 cloritós adj. m., pl. cloritóşi; f. sg. cloritoásă, p … Dicționar Român
spilit — spilít s. n., pl. spilíte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic SPILÍT s.n. Rocă vulcanică, adesea alterată. [< fr. spilite]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN SPILÍT s. n. rocă bazică, cu o structură… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias