- clocăi
- CLOCĂÍ, pers. 3 clócăie / clocăiéşte, vb. IV. intranz. A cotcodăci (1), a cotcorozi. (din cloc)Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
clocăi
Look at other dictionaries:
cloc — interj. v. clonc. (onomatop., ca şi cronc, cf. tronc; coincide cu gr. κλώσσω, lat. glocire, fr. glousser, sp. clueca, bg. kločă, germ. klucken etc.; cf. cloşcă … Dicționar Român
