- clocitor
- CLOCITÓR, CLOCITOÁRE, clocitóri, clocitoáre, adj. (Despre păsări) Care cloceşte. (cloci + suf. -tor)Trimis de tavi, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
cloc — interj. v. clonc. (onomatop., ca şi cronc, cf. tronc; coincide cu gr. κλώσσω, lat. glocire, fr. glousser, sp. clueca, bg. kločă, germ. klucken etc.; cf. cloşcă … Dicționar Român