clincăni

clincăní vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. clíncăne, imperf. 3 sg. clincăneá

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CLINCĂNÍ pers. 3 clíncăne vb. IV. intranz. (Rar) A produce un clinchet. De voia ta bună Şi cheile prins-au imbold, Şi-ţi joacă pe tânărul şold, Şi clincăne-n soare şi sună. TOMA, C.v. 119 (var.: clingăní vb. IV – CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/3)

Trimis de tavi, 03.10.2006. Sursa: DLRLC