clinchet

CLÍNCHET, clinchete, s.n. Sunet produs de clopoţei sau de zurgălăi. ♦ Zgomot produs de vibrarea sau de ciocnirea unor obiecte de metal sau de sticlă. – Clinc + suf. -et.

Trimis de hai, 11.11.2008. Sursa: DEX '98



clínchet s. n., pl. clínchete

Trimis de siveco, 08.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



CLÍNCHET clinchete n. Sunet caracteristic produs de zurgălăi sau de ciocnirea unor obiecte de sticlă. /Din clinc + suf. clinchetet

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



clínchet (clínchete), s.n. – Sunet produs de clopoţei. Creaţie expresivă, cf. germ. klingen, fr. cliqueter. – Der. clincheta, vb. (a suna), formaţie modernă, care nu apare încă în dicţionare (cf. Arghezi: în vocea lui clinchetă zale; clinchenit, s.n. (zornăit), formaţie de asemenea modernă, datorată unei confuzii cu zăngănit (cf. Cezar Petrescu: un clinchenit de lanţ).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER