- clic
- CLIC interj. Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. – Onomatopee. cf. fr. c l i c.Trimis de hai, 01.06.2004. Sursa: DEX '98CLIC s. v. chicot, chicoteală, chicotire, chicotit, terci.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeclic interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficclic s. n., pl. clícuriTrimis de siveco, 12.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficCLIC1 interj. (se foloseşte pentru a imita un zgomot sec, scurt). /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXclic2 s.n. sg. (reg.) mămăligă sau pâine rea, neamestecată bine sau necoaptă, cleioasă şi lipicioasă; clisă, clei, letin, terci.Trimis de blaurb, 01.06.2006. Sursa: DARCLIC s.n. (ŢR) Chiot de bucurie. Aud strigare dimineaţă şi clic în amiazăzi. BIBLIA (1688).klikŭ.clicui.h a s l ă.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DLRLVclic (clícuri), s.n. – (înv.) Bucurie, plăcere; manifestare zgomotoasă de satisfacţie. sl. klikŭ "strigăt" (Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62); cf. bg. klik. Supravieţuieşte în Banat şi Olt. – Der. clicui, vb. (a striga de bucurie, a exulta).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.