clenodiu

clenódiu, clenódii, s.n. (reg., înv.) giuvaier, bijuterie.

Trimis de blaurb, 14.04.2006. Sursa: DAR



clenódiu (clenódii), s.n. – Bijuterie, podoabă. germ. Kleinod (Borcea 182). În Trans, sec. XVIII, înv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER