- cleanţ
- cleanţ, cleánţuri şi clénţe, s.n. (reg.) 1. strâmtoare între dealuri cu drumuri tăiate în stâncă; trecătoare, prihod, priod. 2. picior de deal. 3. stâncă prăpăstioasă, râpă stâncoasă, stâncă ascuţită; ştean, janţ, căţin.Trimis de blaurb, 14.04.2006. Sursa: DARcleánţ (cleánţuri), s.n. – 1. Pas, defileu. – 2. Stîncă, ţanc. sb. klanac (gen. klánca), după Drăganu, Dacor., III, 704 şi DAR. În Banat şi Trans de Sud.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.