clasă

CLÁSĂ, clase, s.f. 1. Grup (mare) de obiecte, de elemente, de fiinţe, de fenomene care au însuşiri comune. 2. (De obicei cu determinarea "socială") Ansamblu de persoane grupate după criterii economice, istorice şi sociologice. ♢ loc. adj. De clasă = care se referă la o clasă socială sau la raporturile reciproce dintre clase; propriu, caracteristic unei clase sociale. 3. Fiecare dintre diviziunile fundamentale ale regnului animal sau vegetal, mai mică decât încrengătura şi mai mare decât ordinul. 4. Unitate organizatorică de bază în sistemul învăţământului, compusă dintr-un număr de elevi care au aceeaşi vârstă, o pregătire şcolară egală şi învaţa împreună în cursul unui an pe baza aceleiaşi programe de învăţământ. ♦ Unitate organizatorică într-un institut de artă, cuprinzând pe toţi elevii unui profesor, indiferent în ce an de studii se află. ♦ Sală în care se ţin cursurile pentru asemenea grupuri de elevi. ♦ (Franţuzism) Timpul în care se ţine o lecţie; oră de curs. 5. Fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre. Clasa miilor. 6. Categorie (după confort şi tarif) a vagoanelor, compartimentelor, cabinelor etc. pentru călătoria cu trenul, cu tramvaiul, cu vaporul. 7. Categorie, grad, rang, care se acordă unui salariat potrivit funcţiei avute. 8. (În expr.) De (mare) clasă sau (de) clasa întâi = de calitate superioară, de prima calitate, de (mare) valoare. [var.: (înv) clas s.n.] – Din fr. classe, germ. Klasse.

Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CLÁSĂ s. 1. v. categorie. 2. categorie, grup, grupare, (astăzi rar) tagmă, (înv.) rânduială. (Face parte din clasă celor timizi.) 3. v. treaptă. 4. categorie, rang. (Restaurant de clasă I.) 5. v. oră. 6. v. sală.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



DE-A CLÁSELE s. v. şotron.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



clásă s. f., g.-d. art. clásei; pl. cláse

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CLÁS//Ă clasăe f. 1) Grup de obiecte, fenomene sau fiinţe cu însuşiri comune. 2): clasă socială grup de oameni constituit istoric care se deosebeşte de alte grupuri prin situaţia economică. 3) biol. Categorie sistematică superioară ordinului şi inferioară încrengăturii. clasăa flagelatelor. 4) mat. Fiecare dintre grupurile a câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre. clasăa unitătilor. 5) Unitate organizatorică de învăţământ compusă dintr-un număr de elevi de aceeaşi vârstă. Elev în clasăa a doua. 6) Sală de studii într-o şcoală. clasă-laborator. 7) Grup de elevi care studiază acelaşi obiect sub conducerea unui specialist. clasă de pian. 8) Categorie ce se atribuie unor compartimente de tren, de navă etc. conform gradului de confort. Cupeu de clasăa întâi. 9) Rang, categorie în care este încadrat cineva potrivit funcţiei deţinute. [G.-D. clasei] /<fr. classe, lat. classis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CLÁSĂ s.f. I. (fil.) Clasă socială = grup mare de oameni care se deosebeşte de alte grupuri după locul pe care-l ocupă într-un anumit sistem de producţie socială, după raportul faţă de mijloacele de producţie, după rolul îndeplinit în organizarea socială a muncii, după felul în care obţin partea de care dispun din bogăţia societăţii şi după mărimea acestei părţi. II. 1. Fiecare dintre subîmpărţirile şi despărţiturile mari ale regnului animal sau vegetal. 2. Fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre. III. 1. Unitate de învăţământ care cuprinde elevi cu acelaşi nivel de cunoştinţe, cărora urmează să li se predea aceleaşi materii. 2. Sală în care se ţin cursurile pentru un grup de elevi cu acelaşi nivel de cunoştinţe. 3. Oră de curs. IV. 1. Categorie a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 2. Categorie, grad, rang. [var. clas s.n. / < rus. klas, cf. fr., it. classe, germ Klasse, lat. classis].

Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DN



clásă (cláse), s.f. – Grup de obiecte, fiinţe, elemente etc. care au însuşiri comune. fr. classe. – Der. (din fr.) clasa, vb.; clasic, adj.; clasicism, s.n.; clasifica, vb.; clasificator, s.m.; clasificaţie, s.f.; declasa, vb.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



CLÁSĂ s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinţe cu însuşiri comune. ♢ (log.) ansamblu de elemente având anumite însuşiri comune care satisfac o condiţie sau un criteriu dat. 2. clasă socială = grup mare de oameni, istoriceşte constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelaşi loc în sistemul producţiei sociale, acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie, acelaşi rol în organizarea muncii , acelaşi mod de obţinere a părţii de care dispun din bogăţia societăţii, o psihologie şi o conştiinţă socială proprie. 3. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură şi ordin. 4. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre. 5. unitate de bază în învăţământ, cuprinzând elevi de aceeaşi vârstă şi cu acelaşi nivel de pregătire, cărora urmează să li se predea aceleaşi materii. ♢ sală în care se ţin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit. o de (mare) clasă = de calitate superioară, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN