- cladă
- CLÁDĂ, clăzi, s.f. (reg.) Grămadă, morman. – Din bg., scr. klada.Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98CLÁDĂ s. v. grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecládă s. f., g.-d. art. clăzii; pl. clăziTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCLÁD//Ă cladăe f. rar Grămadă de obiecte sau de materiale de acelaşi fel; morman. /<bulg., sb. kladaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcládă (-ắzi), s.f. – Grămadă, morman, stivă. sl., cf. bg. klada "grămadă", rus. kladĭ "încărcătură" (DAR). – Der. clădărie, s.f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s.f. (grămadă; mulţime). cf. Clădi.Trimis de blaurb, 30.04.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.