- ciuş
- CIUŞ interj. Strigăt cu care cineva îndeamnă măgarul la drum sau cu care îl opreşte din mers. – Onomatopee.Trimis de hai, 08.07.2007. Sursa: DEX '98CIUŞ s. v. ciuf.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeciuş interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCIUŞ interj. (se foloseşte pentru a îndemna măgarii să meargă sau să se oprească). /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXciuş, -ă, adj. (reg.) miop, cu vederea slabă.Trimis de blaurb, 13.04.2006. Sursa: DARciuş interj. – Se foloseşte pentru a îndemna măgarii. Origine probabil expresivă; coincide cu bg. şi ngr. (DAR). cf. ciuş, s.n. (înv., Munt., spate, spinare), din bg. na čuš. – Der. ciuşti (var. ţuşti), interj. (exprimă o mişcare rapidă, ca săritura unui iepure, zgomotul unei palme etc.), cf. bîşti; ciuşti, vb. (a ţîşni, a sări brusc un iepure); ciuşdi (var. ciujdi), vb. (a se ghemui; a ciuli urechile; a tăia crengile; a fura), ale cărui prime două sensuri îl imită pe a ciuli, iar ultimul pe a ciupi (DAR consideră sensul de la a fura drept primar şi derivă cuvîntul de la bg. čužd "ciudat").Trimis de blaurb, 27.04.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.