ciurfă

ciúrfă s.f. (reg.) cir, terci.

Trimis de blaurb, 13.04.2006. Sursa: DAR



ciúrfă s.f. – Tencuire. Cuvînt expresiv, obţinut prin regresiune de la un vb. *ciurfui, care nu există, dar care fusese propus de DAR; este puţin probabilă legătura indicată aici, cu mag. csorva "nisip". – Der. ciurfuială (var. ciurluială, ciurufleacă), s.f. (mîl, noroi).

Trimis de blaurb, 27.04.2007. Sursa: DER