ciurec

CIURÉC, ciurecuri, s.n. (înv.) Plăcintă cu brânză. [var.: ciuréchi pl. s.m.]. – Din tc. cörek.

Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98



ciuréc s. n. /ciuréchi s. m., pl. ciurécuri/ciuréchi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CIURÉC ciurecuri n. înv. Plăcintă cu brânză. [pl. şi ciurechi] /<turc. çörek

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ciuréc (-chi), s.m. – Plăcintă cu brînză. tc. çurek (Roesler 609; Şeineanu, II, 138; Lokotsch 441). – Der. ciurecar, s.m. (plăcintar). sec. XIX, înv.

Trimis de blaurb, 27.04.2007. Sursa: DER