- ciungări
- CIUNGĂRÍ, ciungăresc, vb. IV. tranz. (reg.) 1. A ciungi (1). 2. A smulge, a despuia o plantă. – Din ciungar.Trimis de gall, 16.02.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
ciung — CIUNG, Ă, ciungi, ge, adj. 1. (Despre mâini) Care a fost retezat; (despre oameni; adesea substantivat) care are o mână retezată; ciunt. 2. (Despre copaci) Cu crengile rupte sau tăiate. – cf. it. c i o n c o. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa:… … Dicționar Român
ciungar — CIUNGÁR, ciungari, s.m. (reg.) Copac ce crengile (sau cu vârful) retezate. – Din ciung + suf. ar. Trimis de gall, 16.02.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
ciungărire — CIUNGĂRÍRE s. f. v. ciungări. [DLRM] Trimis de gall, 16.02.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
ciungărit — CIUNGĂRÍT adj. v. ciungări. [DLRM] Trimis de gall, 16.02.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român