ciumpav

ciumpav: ciumpáv, ciúmpavă, adj. (pop.) 1. cu vârful sau cu o parte a corpului ciuntită, tăiată, scurtată, retezată, amputată, frântă, ruptă; ciot, ciunt, ciung, bont, ciut, berc, ciopârtac. 2. (despre vite) care şchioapătă, care calcă greu, şchiop.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR

CIÚMPAV, -Ă, ciumpavi, -e, adj. (reg.) Bolnav de picioare; şchiop. – Din ciump + suf. -av.

Trimis de gall, 16.02.2008. Sursa: DLRM

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

ciump — CIUMP, ciumpi, s.m. (reg.) Bucată rămasă din ceva căruia i s a tăiat, i s a retezat vârful. – Et.nec. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 ciump (ciot) s. m., pl. ciumpi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ciump (… … Dicționar Român
ciumpăvi — CIUMPĂVÍ, ciumpăvesc, vb. IV. (reg.) 1. intranz. A se îmbolnăvi de picioare, a nu mai putea umbla. 2. tranz. A amputa, a ciunti. ♦ A rupe, a frânge o plantă, o creangă. – Din ciumpav. Trimis de gall, 16.02.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
curt — curt, ă, curţi, te, adj. (reg.) scurt de coadă, berc, ciumpav, ciopârtac, retezat, ciont. Trimis de blaurb, 02.05.2006. Sursa: DAR curt ( tă), adj. – (Trans., Banat) Berc, fără coadă. Mag. kurta (DAR). Trimis de blaurb, 05.07.2007. Sursa: DER … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias