ciump

ciump: CIUMP, ciumpi, s.m. (reg.) Bucată rămasă din ceva căruia i s-a tăiat, i s-a retezat vârful. – Et.nec.

Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98

ciump (ciot) s. m., pl. ciumpi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ciump (-puri), s.n. – Ciot, ciuntitură. – var. ciomp. Creaţie expresivă, probabil identică lui ciup, cu infix nazal, ca în ciut › ciunt, cf. ven. ciompo "ciung." – Der. ciomplei, s.n. (buştean decojit; la cai, rădăcina cozii); ciumpav, adj. (şchiop; animal cu coarnele sau urechile tăiate), care a fost apropiat uneori de bg. čup(av) "cu urechile tăiate" (Pascu, suf., 281; DAR) sau de mag. csámpás "şchiop" (Cihac, II, 493); dar care ar putea fi creaţie spontană, cu aceeaşi intenţie expresivă ca în it. ciampa "şchiop", germ. schampeln "a şchiopăta"; ciupăvi, vb. (a tăia; a tăia urechile; a răni; a vătăma; a lăsa pe cineva şchiop).

Trimis de blaurb, 26.04.2007. Sursa: DER

Игры ⚽ Нужна курсовая?

ciont — CIONT, CIOÁNTĂ adj. v. ciunt. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 CIONT s. v. ciolan, os. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ciont1, cioántă, adj. (pop.) 1. cu o parte ruptă, tăiată; stropşit, mutilat, amputat; … Dicționar Român
ciumpav — ciumpáv, ciúmpavă, adj. (pop.) 1. cu vârful sau cu o parte a corpului ciuntită, tăiată, scurtată, retezată, amputată, frântă, ruptă; ciot, ciunt, ciung, bont, ciut, berc, ciopârtac. 2. (despre vite) care şchioapătă, care calcă greu, şchiop.… … Dicționar Român
ciumpei — CIUMPÉI, ciumpeie, s.n. Unealtă de dogărie cu care se prelucrează cercurile de lemn. – Ciump + suf. ei. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 ciumpéi s. n., pl. ciumpéie Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias