ciubotă

CIUBÓTĂ, ciubote, s.f. 1. (reg.) Cizmă; gheată. ♢ expr. Prost ca o ciubotă = foarte prost. ♦ fig. Om prost. 2. Taxă percepută în trecut de slujitorii domneşti de la împricinaţi, când erau obligaţi să se deplaseze până acasă la aceştia. [var.: ciobótă, cioboátă s.f.] – Din ucr. čoboty.

Trimis de hai, 09.01.2008. Sursa: DEX '98



CIUBÓTĂ s. v. cizmă, gheată.

Trimis de siveco, 13.10.2007. Sursa: Sinonime



ciubótă s. f., pl. ciubóte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CIUBÓT//Ă ciubotăe f. 1) pop. Obiect de încălţăminte cu carâmbul înalt până la genunchi; cizmă. ♢ Fiecare ştie unde-l strânge ciubotăa fiecare îşi cunoaşte nevoile sau defectele proprii. 2) (în Moldova medievală) Taxă percepută de slujitorii domneşti de la împricinaţi pentru uzura încălţămintei, în legătură cu deplasarea lor până la aceştia acasă. /<ucr. ţoboty

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ciubótă (ciubóte), s.f. – 1. Gheată, cizmă. – 2. (înv.) Butuc în care se prindeau picioarele deţinuţilor. – 3. (pl., înv.) Indemnizaţie de transport care se plătea de obicei portăreilor care aduceau înştiinţări. – var. ci(o)botă (şi der.). tc. çabata (de unde şi it. ciabatta, fr. savate, sp. zapato) intrat prin filieră pol. czobot, rus. cobot (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 51; DAR). Dicţionarele nu înregistrează sensul 2, pe care DAR îl confundă cu 3, în ciuda ex. pe care îl dă în continuare. Der. ciubotar, s.m. (cizmar); ciubotăraş, s.m. (insectă, Telephorus fuscus); ciubotăreasă, s.f. (nevastă de cizmar); ciubotăresc, adj. (cizmăresc); ciubotărie, s.f. (cizmărie); ciuboţică, s.f. (primulă, Primula officinalis), în general numită ciuboţica-cucului; ciuboti, vb. (înv., a amenda).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER