- cita
- CITÁ, citez, vb. I. tranz. 1. A menţiona, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etc. ceva); a reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu. 2. A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat. 3. A chema pe cineva înaintea unei instanţe judecătoreşti în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator. – Din fr. citer, lat. citare.Trimis de hai, 20.05.2004. Sursa: DEX '98CITÁ vb. 1. v. aminti. 2. v. reproduce. 3. (jur.) a chema, a invita, (înv., în Transilv.) a soroci. (L-a cita la proces, în faţa instanţei.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecitá vb., ind. prez. 1 sg. citéz, 3 sg. şi pl. citeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CIT//Á citaéz tranz. 1) (cele scrise sau spuse) A reproduce textual (indicând sursa). 2) jur. (persoane) A chema să se prezinte în faţa unei instanţe judecătoreşti. cita ca martor. 3) (fapte, întâmplări etc.) A aduce ca dovadă, ca argument. cita un exemplu. /<fr. citer, lat. citareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCITÁ vb. I. tr. 1. A numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări ceva, pentru a face cunoscut pe cineva sau ceva; a semnala ceva. 2. A reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva; a da un citat. 3. A chema (pe cineva) în faţa unei instanţe judecătoreşti printr-o citaţie. [cf. lat., it. citare, fr. citer].Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DNCITÁ vb. tr. 1. a numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări, a face cunoscut; a semnala cuiva. 2. a reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva. 3. a chema în faţa unei instanţe judecătoreşti printr-o citaţie. (< fr. citer, lat. citare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.