- ciritel
- CIRITÉL, ciritei, s.m. (reg.) Tufiş de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiş (în pădure). – et. nec.Trimis de hai, 20.05.2004. Sursa: DEX '98CIRITÉL s. v. cununiţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeciritél s. m., pl. ciritéiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCIRITÉ//L ciriteli m. 1) Desiş de arbuşti sau de copaci. 2) la pl. Arbuşti sau copaci care alcătuiesc un desiş. /ceret + suf. ciritelelTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.