circumlocuţie

CIRCUMLOCÚŢIE, circumlocuţii, s.f. (livr.) Perifrază. – Din lat. circumlocutio, fr. circonlocution.

Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX '98



CIRCUMLOCÚŢIE s. v. perifrază.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



circumlocúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. circumlocúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. circumlocúţiei; pl. circumlocúţii, art. circumlocúţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CIRCUMLOCÚŢI//E circumlocuţiei f. lingv. Redare indirectă a unei idei. /<lat. circumlocutio, circumlocuţieonis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CIRCUMLOCÚŢIE s.f. Expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. [gen. -iei, var. circumlocuţiune s.f. / < lat. circumlocutio < circum – împrejur, loqui – a vorbi, cf. fr. circonlocution].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



CIRCUMLOCÚŢIE s. f. expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. (< fr. circonlocution, lat. circumlocutio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN