aflicţiune

AFLICŢIÚNE, aflicţiuni, s.f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. affliction.

Trimis de ana_zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX '98



aflicţiúne s. f. (sil. -flic-ţi-u-), g.-d. art. aflicţiúnii; pl. aflicţiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



AFLICŢIÚNE s.f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [pron. -ţi-u-. / < fr. affliction, cf. lat. affligere – a doborî].

Trimis de LauraGellner, 23.02.2006. Sursa: DN



AFLICŢIÚNE s. f. 1. durere mare. 2. pedeapsă directă. (< fr. affliction, lat. afflictio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN