- cir
- CIR s.n. (reg.) Zeamă (îngroşată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată (şi care se mănâncă separat); terci. – Din ucr. čyr.Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CIR s. v. cârcel, cocă, lipici, pap, păsat, terci.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecir (fir de păr) s. m., pl. ciriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcir (terci) s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCIR ciruri n. reg. Parte lichidă din conţinutul mămăligii care fierbe; mămăligă foarte moale; terci. /cf. ucr. ţyrTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCIR s.m. (zool.) Fiecare dintre perii ţepoşi de pe corpul unor animale nevertebrate. [< fr. cirre, cf. lat. cirrus].Trimis de LauraGellner, 12.12.2004. Sursa: DNcír s.m. – 1. Clei, lipici. – 2. Terci de porumb foarte subţire. – 3. Păsat, terci. Origine incertă. După E. Petrovici, Dacor., X, 26-32, din gr. χυλός "suc." Conform acestei ipoteze, rut. čyr "terci," pe care Scriban, Arhiva, 1927, 292; Tiktin şi Pascu, R. crit., XIV, 40, îl considerau drept etimon al rom., derivă de la acesta. Se foloseşte numai în Trans. şi Mold. Rămîne de lămurit legătura acestui cuvînt cu ciriş, s.m. (clei, lipici), din tc. çiriş (Cihac, II, 566; Şeineanu, II, 134), cf. bg., sb. čiriš, mag. csiriz. – Der. ciros, adj. (lipicios); cirui, vb. (a face păsat); ciruială, s.f. (păsat).Trimis de blaurb, 17.04.2007. Sursa: DERCIR s. m. fiecare dintre perii ţepoşi de pe corpul unor animale nevertebrate. (< fr. cirre, lat. cirrus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.