- ciocârlie
- CIOCÂRLÍE, ciocârlii, s.f. 1. Pasăre cântătoare mică, cu penele pestriţe, care zboară vertical la mari înălţimi (Alauda arvensis). 2. (art.) Numele unui celebru cântec popular care imită trilul ciocârliei (1). – cf. c i o c â r l a n.Trimis de hai, 03.04.2007. Sursa: DEX '98CIOCÂRLÍE s. (ornit.) 1. (Alauda arvensis) (reg.) tiutiuroi, (Transilv.) ţârloi. 2. ciocârlie moţată (Alauda cristata) = (reg.) ciocoi, moşuţ, păcurar.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCIOCÂRLÍE s. (reg.) iapă, ţenchi. (ciocârlie de legat pluta la mal.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCIOCÂRLÍE s. v. măsea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeciocârlíe s. f., art. ciocârlía, g.-d. art. ciocârlíei; pl. ciocârlíi, art. ciocârlíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCIOCÂRLÍ//E1 ciocârliei f. Pasăre cântătoare de câmp, sedentară, de talie mică, cu penajul pestriţ, al cărei zbor se caracterizează prin înălţări şi coborâri precipitate. [Sil. cio-câr-li-e] /cioc + îrlă + suf. ciocârlieieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCIOCÂRLÍ//E2 f. mai ales art. 1) Cântec popular care imită trilurile păsării cu acelaşi nume. 2) Dans popular, executat după melodia acestui cântec. [art. ciocârlia; G.-D. ciocârliei; Sil. -li-e] /cioc + îrlă + suf. ciocârlieieTrimis de siveco, 03.04.2007. Sursa: NODEXciocârlíe, ciocârlíi, s.f. (reg.) 1. (la plută) nuia cu laţ de frânghie la un cap, cu care plutaşii opresc pluta, agăţând-o de cârmă; iapă, tenchi. 2. cui gros de lemn folosit la plug. 3. butaş de viţă de vie.Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.