- ciocoi
- CIOCÓI1, ciocoi, s.m. 1. Termen de dispreţ pentru un parvenit (mai ales la sate) din rândurile arendaşilor, vătafilor etc.; ciocofleandură; p. ext. boier. 2. (înv.) Fecior în casă, servitor angajat la un boier. – et. nec.Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX '98CIOCOÍ2, ciocoiesc, vb. IV. refl. 1. A deveni ciocoi1 (1), a-şi însuşi apucături de ciocoi1; p.ext. a se boieri. 2. fig. (Rar) A fi slugarnic, a se linguşi. – Din ciocoi1.Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX '98CIOCÓI s. (peior.) ciocofleandură. (Boieri şi ciocoi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCIOCÓI s. v. ciocârlie moţată.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeciocói s. m., pl. ciocói, art. ciocóiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficciocoí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciocoiésc, imperf. 3 sg. ciocoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciocoiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCIOCÓI m. înv. 1) peior. Persoană bogată, provenită din rândul arendaşilor sau al vătafilor; boier parvenit. 2) Persoană slugarnică cu intenţii de parvenire. /cioc + suf. ciocoioiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE CIOCO//Í mă ciocoiiésc intranz. 1) înv. A deveni ciocoi; a se boieri. 2) A se comporta ca un ciocoi. 3) fig. A căuta să câştige bunăvoinţa cuiva prin vorbe măgulitoare; a se linguşi. [Sil. cio-co-i] /Din ciocoiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.