ciobârnac

ciobârnác, ciobârnáce, s.n. (reg.) 1. par lung; ciomag mare, gros şi lung folosit pentru transportarea căldărilor şi hârdaielor. 2. (reg.) ciubăr, hârdău pentru murat varza sau pentru lături.

Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR



ciobîrnác (-ce), s.n. – 1. Hîrdău, ciubăr. – 2. Par care serveşte la transportat ciubere. Mag. csöbörnek "de ciubăr", de la csöbör "ciubăr" (Scriban, Arhiva, 1912; DAR). De la aceeaşi rădăcină provine ciobîrlac, s.n. (linguroi), care pare a fi deformare de la cuvîntul anterior.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER