cintru

CÍNTRU, cintre, s.n. Partea concavă a unei bolţi sau a unui arc; cofraj sau construcţie provizorie pe care se toarnă sau care susţine o boltă sau un arc în construcţie. – Din fr. cintre.

Trimis de hai, 14.05.2004. Sursa: DEX '98



cíntru s. n., art. cíntrul; pl. cíntre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CÍNTR//U cintrue n. arhit. 1) Parte concavă interioară a unei bolţi sau a unui arc. 2) Cofraj care serveşte drept bază la construirea unei bolţi sau a unui arc. /<fr. cintre

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CÍNTRU s.n. (constr.) Partea concavă a unei bolţi sau a unui arc; cofrajul pe care se zideşte sau pe care se toarnă o boltă. [< fr. cintre].

Trimis de LauraGellner, 25.03.2006. Sursa: DN



CÍNTRU s. n. partea concavă a unei bolţi, a unui arc; cofraj pentru turnarea acestora. (< fr. cintre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN