cinghel

cinghél (cinghéluri), s.n. 1. Cerc, inel, fretă. 2. Cîrlig. – Mr. cinghelu, megl. cenghiel. – tc. çengel "cîrlig" (Roesler 608; Şeineanu, II, 127); cf. ngr. tsinhéli, alb., bg., sb. čengel. – [1933]

Trimis de dingusor, 14.11.2008. Sursa: DER



cinghél, cinghéle şi cinghéluri, s.n. (reg., înv.) 1. cârlig de la măcelărie pentru atârnarea cărnii. 2. belciug (pus în nasul urşilor domesticiţi).

Trimis de blaurb, 09.04.2006. Sursa: DAR



cinghél (cinghéluri), s.n. – 1. Cerc, inel, fretă. – 2. Cîrlig. – Mr. cinghelu, megl. cenghiel. tc. çenghel "cîrlig" (Roesler 608; Şeineanu, II, 127); cf. ngr. τσιγϰέλι, alb., bg., sb. čengel.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER