cinetic

CINÉTIC, -Ă, cinetici, -ce, adj., s.f. 1. adj. Care ţine de mişcare, privitor la mişcare. ♢ Energie cinetică = energie dezvoltată de un corp în mişcare, egală cu jumătatea produsului dintre masa corpului şi pătratul vitezei lui. 2. s.f. Ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mişcarea materiei. 3. s.f. (În sintagma) Cinetică chimică = ramură a chimiei fizice care studiază evoluţia reacţiilor chimice şi influenţa factorilor fizico-chimici asupra desfăşurării acestor reacţii. – Din fr. cinétique.

Trimis de hai, 14.05.2004. Sursa: DEX '98



cinétic adj. m., pl. cinétici; f. sg. cinétică, pl. cinétice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CINÉTI//C cineticcă (cineticci, cineticce) fiz. Care ţine de cinetică; propriu cineticii. ♢ Energie cineticcă energie dezvoltată de un corp în mişcare. /<fr. cinétique

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CINÉTIC, -Ă adj. Referitor la mişcare; de mişcare; ♢ Energie cinetică = energie pe care o produce un corp în mişcare; artă cinetică = artă care integrează operei mişcarea produsă de un motor sau efecte de lumini şi care, sub motiv că opera este în continuă mişcare, manifestă tendinţa de a crea opere de artă semiindustriale pe baza unui prototip. [< fr. cinétique, cf. gr. kinetikos – mişcător].

Trimis de LauraGellner, 25.03.2006. Sursa: DN



CINÉTIC, -Ă I. adj. referitor la mişcare. o energie cinetică = a) energie dezvoltată de un corp în mişcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilaţie; artă cinetică = artă care atribuie mişcării reale aceeaşi importanţă estetică precum formei, culorii, liniei şi compoziţiei. II. s. f. 1. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mişcarea materiei. 2. studiu al vitezei reacţiilor chimice. (< fr. cinétique, gr. kinetikos)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN