cilibiu

CILIBÍU, -ÍE, cilibii, adj. (înv.) Fin, graţios, frumos; politicos, galant. – Din tc. çelebi.

Trimis de viorelgrosu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



cilibíu adj. m., f. cilibíe; pl. m. şi f. cilibíi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CILIBÍ//U cilibiue (cilibiui) înv. (despre persoane) Care manifestă politeţe; galant; politicos. /<turc. çelebi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cilibíu (cilibíe), adj. – 1. Nobil, aristocratic. – 2. Elegant, dichisit. – var. (înv.) celebiu. Mr. cilibi. tc. çelebi (Roesler 607; Şeineanu, II, 100; Lokotsch 407; Ronzevalle 76); cf. ngr. τζελεπής, bg. čelebija, it. celebi (Battisti, II, 842). – Der. cilibilîc, s.n. (politeţe, urbanitate). Astăzi ambele cuvinte se folosesc numai cu sens ironic.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER