cicric

cicríc (-curi), s.n. – Vîrtelniţă. – var. cic(ă)rîc, cic(ă)rig, cic(ă)rag, ce(a)cîr(g) etc. Mr. cicrică. tc. cikrik (Şeineanu, II, 127; Meyer 446; Lokotsch 448); cf. ngr. τσιϰρίϰι, alb. tšikrik, bg. čikrkă, sb. čekrk.

Trimis de blaurb, 04.04.2007. Sursa: DER